nebun


Nebun prin ani de viatza cu duh in mii de ganduri
Dezgrop cuvinte-n suflet si forme in pereti
Dureri plutesc aievea lovind din patru vanturi
Ce zdrobitor ca valul ma-neaca in dispret.

Ma-nchid in spasme clare nepriceput de vreme
mi-aduc la cunostinta regrete viitoare
alung orice speranta legand priviri cu gene
si orb astept lumina din zilele cu soare…

si nu-I eternitate asa cum nu-I putinta
sa se ascunda stele in cerul lor de mare
si nu e moarte blanda asa cum nu-I sentinta
sa plutesc in zboru-mi pe aripi de uitare…

caci nu e spaima lumii o clipa de tacere
In care timpul vames prin spatii s-a pierdut?
Si nu sunt ochii mortii un strigat de durere
Din evul rastignirii in care ne-am nascut?